Peter Harrold (BM): cel mai uşor este să tai investiţiile, dar atunci amanetezi viitorul
Agentia Nationala de Presa - Agerpres - 2 Iulie 2010
'Nu trebuie să pierdem din vedere nevoia de investiţii, chiar şi într-o perioadă de ajustări fiscale. Cel mai uşor este să tai o investiţie.
Ajunge să spui 'Opriţi-vă! Nu mai construiţi!' şi, de a doua zi, cheltuielile încetează. Nu trebuie însă să uităm că 'a doua zi' este una foarte importantă', a declarat directorul BM pentru Europa Centrală şi ţările baltice, Peter Harrold, într-un interviu acordat Agenţiei Naţionale de Presă Agerpres.
Peter Harrold a mai subliniat că România, aflată în prezent pe penultimul loc din Europa la absorbţia fondurilor europene, trebuie să acceseze aceste fonduri, pentru că 'dacă ai un sector privat afectat puternic de criză, care nu poate realiza investiţii majore, dacă ai un sector public cu constrângeri masive şi care trebuie să îşi reducă cheltuielile, dacă pieţele de export încă suferă de o cerere scăzută, singura zonă în care există o cerere mai mică decât oferta este cea a fondurilor europene'.
Agerpres: România are unul dintre cele mai dure programe de ajustare fiscală din Europa. Este acesta exagerat faţă de situaţia prezentă din ţară?
Peter Harrold: Este absolut adevărat că România trece printr-una dintre cele mai dure tranziţii din Europa şi că are unul dintre cele mai dure programe de ajustare fiscală din Europa, din cauza modului extrem de sever în care criza a lovit România, mai dureros decât în celelalte noi state membre ale Uniunii Europene.
Explicaţia actualei situaţii constă în modul diferit în care România a intrat în criză şi care i-a lăsat mai puţine posibilităţi de a combate efectele crizei. Ca atare, duritatea măsurilor este proporţională cu gravitatea situaţiei economice a României.
Cătălin Păuna, economist şef a Biroului BM de la Bucureşti: Când se pune problema dacă măsurile sunt proporţionale cu gravitatea situaţiei, trebuie luată în considerare dinamica cheltuielilor publice, faţă de cea a veniturilor colectate la buget. Cele din urmă nu au depăşit niciodată 32 la sută din PIB, iar cheltuielile au ajuns, în utlimii ani, la 40 la sută din PIB. Acest drum duce la creşterea rapidă a datoriei publice, iar Guvernul a trebuit să inverseze această tendinţă.
Evident că nu poate funcţiona un sistem în care colectezi 32 la sută şi cheltuieşti 40 la sută, majoritatea provenind din creşterea cheltuielilor cu salariile şi cu pensiile, ceea ce face ca ponderea măsurilor să se situeze în sectorul reducerii cheltuielilor, de unde au provenit dezechilibrele.
Peter Harrold: Lucrurile trebuie privite şi în perspectivă, nu numai în momentul actual. La începutul crizei, alte ţări, care ulterior s-au descurcat mai bine, au avut o situaţie bugetară total diferită. Polonia, de pildă, a avut un deficit bugetar de numai 2-3 la sută, mai mic decât ritmul de creştere economică. Letonia, la rândul ei, împrumuta sume mari pentru a finanţa un deficit bugetar foarte mare şi a trebuit să adopte un program de austeritate chiar mai sever decât cel din România.
Pe scurt, severitatea măsurilor adoptate acum în România trebuie să fie explicată prin condiţiile economice în care România a intrat în criză şi acesta este şi motivul pentru care România a primit unul dintre cele mai generoase pachete de sprijin acordate vreunei ţări din această parte a lumii.
Agerpres: În situaţia dificilă pe care o descrieţi, este posibil ca un pachet de măsuri de austeritate să se bazeze exclusiv pe reduceri de cheltuieli, sau sunt necesare şi alte măsuri complementare de dezvoltare economică?
Peter Harrold: După cum s-a văzut recent, nu poţi întotdeauna să tai cheltuielile pe care ai dori să le tai. Lecţiile ajustărilor fiscale făcute în întreaga lume, în situaţii ca aceea în care s-a găsit România la începutul crizei, arată că principalele măsuri constau în reducerea cheltuielilor, care constituie cel mai eficient mijloc de a remedia situaţia, în comparaţie cu creşterea impozitării.
Atunci când analizezi un sistem de cheltuieli publice aşa cum este cel românesc, poţi vedea ineficienţe importante în cheltuielile publice: sisteme de beneficii care se suprapun, personal bugetar numeros, creşteri rapide de lefuri.
Întrebarea este dacă vrei să obţii sume suplimentare prin impozitare din sectorul privat, unde resursele este posibil să fie utilizate eficient, pentru a susţine cheltuieli publice ineficiente. Această abordare dăunează economiei, reduce productivitatea şi PIB-ul. De aceea, istoria economică arată că trebuie atacate ineficienţele pentru a reduce deficitul bugetar, mai degrabă decât să creşti impozitarea.
Agerpres: Şi, consideraţi că aceste ineficienţe au fost luate în vizor în România?
Peter Harrold: Au început să fie luate în vizor, dar mai avem un drum lung de parcurs.
Agerpres: Sunt voci care spun că măsurile de reducere a salariilor şi mărire a TVA ar trebui să dureze 18-24 de luni. Poate fi bugetul echilibrat în şase luni, până la finele anului?
Peter Harrold: Nu ştiu. Dar ştiu că acum a fost împiedicată prăbuşirea economiei, prin măsurile luate, care pot fi aplicate pe termen scurt. Apoi, trebuie continuată munca în ceea ce priveşte adoptarea unor măsuri pe termen mediu şi lung care să ducă la o dimensionare corectă a personalului public, la înlăturarea ineficienţelor din programele de asistenţă socială, la reforma administraţiei publice, în general. În final, aceste reforme vor duce la o situaţie permanentă care a fost acum ţintită prin măsuri pe termen scurt.
Agerpres: Care este viziunea BM asupra evoluţiei economice a României în următoarele luni?
Cătălin Păuna: Ceea ce a fost mai greu, a trecut, dar nu se poate spune că această situaţie este una generală, existentă în toate domeniile. Deocamdată, există o nervozitate a investitorilor, care s-a reflectat şi în evoluţia cursului de schimb, iar anticiparea unei decizii favorabile a Board-ului FMI referitor la cea de-a cincea tranşă din împrumutul pentru România, a contribuit la calmarea cursului, în ultimele zile.
Pe termen scurt, măsurile de austeritate îţi dau răgazul să respiri, dar iniţial ele vor avea un efect advers asupra dinamicii PIB-ului, creşterea urmând abia anul viitor.
În condiţiile în care unele salarii din sectorul public sunt deja mici, reducerea lor cu 25 la sută nu îţi permite să te aştepţi la performanţă din partea salariaţilor.
Pe de altă parte, companiile au şi ele nevoie de timp pentru a se adapta noilor condiţii, atât în ceea ce priveşte situaţia de pe piaţă, cât şi aplicarea noii cote de TVA.
După măsurile de austeritate prin scăderea lefurilor şi mărirea TVA, vor fi necesare măsuri care să crească investiţiile şi absorbţia fondurilor europene.
Agerpres: Vorbind de măsuri alternative care să sprijine reducerile de salariu pe termen scurt, a cerut România de la BM vreun împrumut pentru a stimula cercetarea şi proiectarea (R&D)? Dintr-un material al BM referitor la Croaţia, reiese că o investiţie de 3 la sută în R&D poate duce la o creştere de 5,8 la sută a PIB, ceea ce a determinat Guvernul croat să ceară un împrumut pentru acest sector.
Peter Harrold: Nu, nu ni s-a solicitat niciodată un astfel de împrumut din partea autorităţilor române. Politicienii se gândesc de obicei la instituţii ca BM ca la organizaţii care pot finanţa construcţii de drumuri sau sisteme de alimentare cu apă, într-un cuvânt obiective care se pot vedea.
Prin programul din Croaţia, am atras oameni de ştiinţă care plecaseră în Australia, în Canada sau în SUA să revină în ţara lor. Li s-au oferit echipamente şi condiţii bune de lucru, mijloacele cu care să îşi continue cercetările şi un salariu corespunzător, le-am asigurat parteneri din institutele de cercetare şi universităţile croate, precum şi condiţiile pentru a-şi putea comercializa rezultatele cercetării, stabilind legăturile între industrie şi cercetare.
Au răspuns mulţi oameni de ştiinţă la acest proiect şi unul dintre cei veniţi înapoi din Australia ar putea chiar să aibă ca rezultat crearea în Croaţia a unui medicament împotriva bolii Alzheimer.
Prin acest program, Croaţia se pregăteşte pentru a face faţă viitoarelor solicitări cărora ţara va trebui să le răspundă.
Ar fi bine dacă şi autorităţile române ar avea interes pentru un astfel de proiect, mai puţin 'palpabil', cum este dezvoltarea ştiinţei şi inovaţiei, mai ales că economia viitorului va fi economia cunoaşterii.
Agerpres: În afară de cercetare, care ar fi domeniile în care România ar avea cea mai mare nevoie de investiţii?
Peter Harrold: În primul rând, trebuie înţeles că investiţiile, ca atare, sunt foarte importante pentru România. Nu trebuie să pierdem din vedere nevoia de investiţii, chiar şi într-o perioadă de ajustări fiscale. Cel mai uşor este să tai o investiţie. Ajunge să spui 'Opriţi-vă! Nu mai construiţi!' şi, de a doua zi, cheltuielile încetează. Nu trebuie însă să uităm că 'a doua zi' este una foarte importantă.
România are un deficit uriaş în infrastructură, ceea ce va face acest domeniu unul prioritar pentru infrastructură. Cel de-al doilea este cercetarea şi dezvoltarea, pentru că viitorul omenirii şi al Europei va fi, aşa cum spuneam, bazat pe cunoaştere. Aşadar, investiţia în cunoaştere, în învăţământ superior, în inovare, este una fundamentală pentru viitorul ţării.
România, Bulgaria şi Slovacia vor continua să beneficieze de relocarea industriei din vechea Europă către noua Europă. Slovacia este acum unul dintre primii constructori de automobile din Europa, această industrie reprezentând 30 la sută din PIB-ul Slovaciei. Şi Cehia este un producător semnificativ de automobile. Pe măsură ce fabricarea de automobile devine mai puţin atractivă în Franţa şi Germania, industria se mută către economiile europene cu costuri mai scăzute, dintre care face parte şi România. Dar acest proces depinde foarte mult de infrastructură, dar şi de cunoaştere.
În sfârşit, un alt domeniu a cărui dezvoltare depinde de ştiinţă şi tehnologie este agricultura. România are, de departe, cel mai mare sector rural din Europa. România are cea mai mare pondere a agriculturii în economie din Europa şi ar fi o situaţie nefericită dacă autorităţile ar permite acestei ramuri să se reducă din cauza neglijării ei.
În România, potenţialul de creştere a productivităţii în zona rurală este enorm. Ar fi foarte bine pentru creşterea economică dacă acest potenţial ar fi valorificat, dar pentru asta ar fi necesare investiţii în cunoaştere şi servicii specifice.
Agerpres: În condiţiile în care România are nevoie de investiţii şi de echilibrarea bugetului, care este situaţia absorbţiei fondurilor europene?
Cătălin Păuna: Absorbţia fondurilor se îmbunătăţeşte încet, la nivelul programelor aprobate, dar România este cu mult în urma celorlalte ţări din regiunea noastră, fiind pe penultimul loc în Uniunea Europeană, înaintea Bulgariei, la mare distanţă de antepenultimul clasat.
Peter Harrold: Dacă ai un sector privat afectat puternic de criză, care nu poate realiza investiţii majore, dacă ai un sector public cu constrângeri masive şi care trebuie să îşi reducă cheltuielile, dacă pieţele de export încă suferă de o cerere scăzută, singura zonă în care există o cerere mai mică decât oferta este cea a fondurilor europene.
Scopul acestor fonduri este tocmai de a creşte finanţarea şi capacitatea şi de a crea convergenţă între statele membre. Aici avem de-a face cu transferuri de fonduri din Marea Britanie, Franţa şi Germania către România. Absorbţia fondurilor europene este obligatorie pentru dezvoltarea economică a României.
Francois Rantrua, şeful Biroului BM la Bucureşti: BM a oferit să acţioneze în calitate de consultant pentru România în această direcţie. Încă nu am avut solicitări concrete, dar în cadrul evaluărilor pe care le facem analizăm activitatea ministerului şi a sectorului în ansamblul său şi am acordat o atenţie deosebită absorbţiei fondurilor structurale. Sperăm ca în lunile viitoare să facem recomandări pentru fiecare sector, pentru a ne asigura că fondurile merg acolo unde este cea mai mare nevoie de ele.
Printre cele mai importante sectoare avute în vedere sunt agricultura, transporturile, educaţia. Tocmai pentru că România are un astfel de potenţial agricol şi rural, aveţi la dispoziţie de două ori mai multe fonduri în acest domeniu decât alte state.
O slăbiciune care trebuie semnalată este incapacitatea Guvernului de a monitoriza politicile sectoriale, de a evalua progresele şi de a determina priorităţile. În România, ca şi în Franţa, trebuie crescută capacitatea de monitorizare.
Absorbţia fondurilor şi investiţiile nu se încheie în 2010. Ele constituie un proces, care trebuie să fie monitorizat.
Agerpres: Aţi menţionat reforma pensiilor. În condiţiile statul are o tendinţă de a reduce contribuţia virată la Pilonul II de câte ori are dificultăţi financiare, consideraţi că Pilonul II poate rămâne o alternativă viabilă la sistemul pensiilor de stat?
Peter Harrold: Este fundamentală menţinerea Pilonului II. Ştiu că a existat o propunere de reducere a contribuţiei la Pilonul II, dar că nu s-a luat nici o decizie. Din câte ştim, contribuţia se va menţine şi este esenţial să se păstreze încrederea populaţiei în Pilonul II, să existe siguranţa că va fi finanţat corespunzător şi că va continua să existe atunci când oamenii va trebui să îşi primească pensiile.
Dar a lua dintr-un fond pe termen lung, cum este Pilonul II, ca să rezolvi probleme pe termen scurt, nu este o soluţie bună pentru menţinerea integrităţii sistemului.
Agerpres: O ultimă întrebare. Când va fi virată tranşa BM din cadrul pachetului de sprijin?
Peter Harrold: Tranşa nu va fi virată mâine, dar este programată pentru septembrie şi să sperăm că, până atunci, totul va merge bine.
Sursa: http://www.agerpres.ro
Tags: romania
acest
cresterea
publice
situatia
masurile
aceasta
economica
termen
pilonul
masuri
conditiile
scurt
criza
sector
viitorul
investitii
atunci
investitiile
harrold
peter
cheltuielile
fondurilor
europene
foarte
absorbtia
europa
agerpres
tva
fmi
Articole similare
facebook
twitter
linkedin
youtube
rss
newsletter